Legislația privind infracțiunile sexuale a fost schimbată și înăsprita recent (2018). Legislația este complexă și detaliată iar durata pedepselor variază mult, de la caz la caz. Sexul cu cineva care nu participă în mod voluntar nu este legal. Participanții trebuie să fie de acord ”în cuvinte” sau să arate în mod clar că doresc să se angajeze în activități sexuale. Altfel spus, este considerat viol chiar și un act sexual săvârșit fara vreun element de constrângere, adică fără ca agresorul să se fi folosit de forță ori de amenințări sau să fi profitat de situația vulnerabilă a victimei. Pasivitatea în sine nu este considerată un semn de participare voluntară. Pentru ca participarea să fie considerată voluntară, și deci legală, este nevoie de proba consimțământului explicit. Precum în majoritatea sistemelor juridice, infracțiunile sunt privite mai sever și pedepsite mai aspru atunci când victima este un minor.
Întrucât activitatile sexuale au loc, de obicei, în mediu privat, există rareori martori la infracțiunile sexuale. Prin urmare, este important ca victimele infracțiunilor sexuale să raporteze infracțiunea la poliție cât mai curând posibil. Acest lucru întărește poziția victimei, în parte pentru că eventualele probe tehnice trebuiesc efectuate în timp util (spre exemplu, sperma infractorului trebuie colectată înainte să dispară), pe de altă parte pentru că o notificare timpurie întărește credibilitatea victimei.
Probabil este inutil de menționat dar, în legislația Suediei, ca și în cea din România, infracțiunile sexuale se constată și se pedepsesc indiferent dacă victima și agresorul sunt casatoriți și indiferent de sexul/genul celor implicați. Cu alte cuvinte, o femeie căsătorită poate fi violată de bărbatul ei și actul va fi judecat după aceleași criterii, indiferent dacă violul este săvârșit în timpul căsniciei sau nu. De asemenea, un bărbat poate viola un bărbat, o femeie poate viola un bărbat, etc.